Simona Iancu

Simona Iancu

Iubesc muzica, oamenii şi florile. Destinul a făcut ca să mă îndrăgostesc iremediabil şi pe toată viaţa de muzică. De muzica bună, cu vers şi melodie. Sunt într-o permanentă căutare de oameni cu care să comunic despre muzica, vraja şi mirajul ei. Dacă sunteţi romantic, sentimental şi vreţi să vă amintiţi de perioada de aur a muzicii noastre uşoare vă aştept
să-mi scrieţi şi vă voi răspunde negreşit.
Încă mai consider că prin muzică încă mai putem face o lume mai bună. Merită să încercăm.



INFORMAŢII PERSONALE

Nume/Prenume : Iancu Simona
Email : smn_iancu@yahoo.com
Web : www.muzicausoara.webgarden.ro ;
www.muzicausoara.blogspot.com
Naţionalitate Română
Data naşterii : 8/11/1974
Localitate : Moreni/Judeţul Dâmboviţa

Studii
2006-2009 Facultatea de Drept la Universitatea „Spiru Haret”
2003-2005 Şcoala Mutualistă de sănătate
1999 Academia de radio şi de televiziune
1993-1996 Postliceală medicală la Universitatea Atheneum
1989-1992 Liceul „Mircea Eliade”

Limbi străine cunoscute
Engleză scris bine; vorbit mediu
Italiană - scris – începător; vorbit începător
Cunoştinţe calculator:
word şi excel - bine

Pasiuni
iubesc muzica de bună calitate cu vers şi melodie; ador marea şi florile

Premii şi activităţi extraprofesionale
2008 – câştigătoarea Marelui Premiu la Concursul „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio” organizat de postul de radio România Actualităţi
aprilie 2009 – realizarea unei emisiuni la Radio România Actualităţi „AZI TELEFONUL MÂINE MICROFONUL”

ARTICOLE PUBLICATE:
TRUBADURII PRIMĂVERII” - Revista VIP, Anul XVII, nr 12 (797), 17 - 23 Martie
2008, pag. 27;

„PULBERI DE FERICIRE” - Revista VIP, anul XVII, NR.2 (787), ian. 2008, pag.
27;

„SĂ NU UITĂM NICICÂND SĂ-L IUBIM PE DAN SPĂTARU” - Revista VIP, anul
XVI (771), 17-23 Sept 2007, pag. 27;

(1 | 50%)
(1 | 50%)

Vă place această pagină web?

Da, îmi place (165 | 75%)
Nu, nu-mi place (27 | 12%)
Scrieţi codul de control "6409"
PRIETENI DE-O VIAŢĂ
 
              Deși au trecut zece ani de la dispariția sa, Dan Spătaru nu a fost părăsit de prieteni. Despre acest lucru mărturisește soția artistului doamna Sida Spătaru despre prietenii din Germania „Prieteni adevărați. De câte ori merg mă simpt bine-venită. În anul 2009 am fost de sărăbători la Dolbea Vasile și Doina. A fost superb, niște oameni simpli, dar foarte primitori. Ne-au ajutat foarte mult pe vreme când Dan s-a îmbolnăvit. Eram în Italia, la Rimini, când s-a îmbolnăvit Dan, iar el a fost alături de noi. În 2003 a avut o lună de turneu în Germania, apoi două zile în Italia, la Torino. Lui Dan i-a fost foarte rău, a fost internat la Rimini, după două săptămâni ne-am întors în România. Sunt niște oameni minunați, îi simt aproape ”. Despre ultima zile din viața maestrului Sida Spătaru ne spune „Boala l-a invins, iar el a acceptat în cele din urmă asta. În ultimele zile de viață, alături de vărul său, Doru, s-a plimbat prin București, noaptea, retrăind momentele de glorie, aplauzele, bucuria de a  fi știut cât de iubit era de public. Întreba cu durere dată de siguranța despărțirii: ‹Credeți că o să mă uite lume?›. Zeci de ani a fost fericit să soarbă din bucuria, mulțumirea și fericirea publicului. El care spunea: ‹O să mă las de muzică atunci când o să simt că publicul s-a săturat de mine. Mă voi retrage înainte de a mă da cine afară… cum am renunțat la multe dintre lucrurile care nu mi-au adus satisfacții, așa mă voi lăsa și de cântec: întotdeauna cu fruntea sus›
 
NOAPTE BUNĂ, BUCUREŞTI
 
            Noapte bună, Bucureşti, noapte bună
            Vălul nopţii tainic te-a cuprins,
            Ici şi colo rând pe rând,
            Luminiţele de argint
            La ferestre s-au stins
 
                                    Noapte bună, Bucureşti noapte bună
                                    Pentru tine zboară versul meu
                                    Fiecărui colţişor, îi urează încetişor
                                    Noapte bună, Bucureşti, noapte bună
                                    Şi luna adoarme, departe pe un colţ de nor,
                                    În taină, iubirea, veghează somnul tuturor.
 
                                    Noapte bună, Bucureşti noapte bună
                                    Pacea nopţii s-a lăsat uşor.
                                    Dormi oraşul meu iubit,
                                    Şi visează liniştit,
                                    Noapte bună, Bucureşti noapte bună.
 
                             Orchestră
                                    Noapte bună, Bucureşti, noapte bună
                                    Pentru tine zboară versul meu.
                                    Fiecărui colţişor, îi urează încetişor
                                    Noapte bună, Bucureşti, noapte bună.
 
                                    Şi luna adoarme, departe pe un colţ de nor
                                     În taină iubirea veghează somnul tuturor.
 
                                     Noapte bună, Bucureşti, noapte bună
                                     Pacea nopţii s-a lăsat uşor.
                                     Dormi oraşul meu iubit
                                     Şi visează liniştit
                                     Noapte bună, Bucureşti, noapte bună
                                     Noapte bună, Bucureşti, noapte bună
                                     Noapte bună
 
                                              Muzică: Temistocle Popa; Versuri: Mircea Block
 
 
             Doamna Camelia Dăscălescu a fost cea care i-a îndrumat paşii şi l-a ajutat să-şi înfrângă emoţiile, compunându-i  primele melodii. Dânsa, îşi aminteşte şi acum după 45 de ani cu căldură de marele artisit. Debutul nu a fost lipsit de emoţii „Tânărul Dan Spătaru era atât de timid, de discret şi frumuşel pe deasupra, încât Sorin Grigorescu, regizorul de televiziune care făcea la Casa Studenţilor nişte spectacole «copii mei», a trebuit să-i dea un şoc teribil ca să intre în scenă. Ca sfat particular, îi recomandam să fie copil bun. Profesional, îi recomandam să facă vocalize. Sensibilitatea o avea din naştere, dar glasul trebuia lucrat. Avea o uşoară hârâială şi vocalizele îi erau de succes“.
CINE SUNT EU?
  1. Cine sunt eu?
          M-am întrebat adesea
          În drumul către casă
          Când peste focul scenei, cortina iar se lasă
 
          Cine sunt ei?
          Le desluşesc privirea
          Prin pânza de lumină, şi seara după seară
          Îi tot aştept să vină
 
                        Refren:
                                    Dar eu n-am vrut să fiu o stea
                                    Eu cred în oameni sincer şi deschis
                                    Nevoia de iubire s-a prefăcut în vis
                                    Şi m-am trezit iubind
                                    Şi m-am trezit cântând, cântând
 
  1. Cine sunt eu?
           M-am întrebat adesea
           În drumul către viaţă
           Acolo sus pe scena, atâtea se învaţă
 
           Cine sunt ei?
            De unde au în suflet
            Atâta bucurie
            Şi seară după seară mi-o dăruiesc şi mie.
           
                        Refren:
                                    Dar eu n-am vrut să fiu o stea
                                    Eu cred în oameni sincer şi deschis
                                    Nevoia de iubire s-a prefăcut în vis
                                    Şi m-am trezit iubind
                                    Şi m-am trezit cântând, cântând                             
 
  1. Cine sunt eu?
          De cineva mi-ar spune
          Alege înc-o dacă, eu aş canta-naintea
          Cu inima-mpăcată
 
          Cine sunt ei?
          Prin văd ei ce însemnă?
          Şi cântec şi miracol
          Ei care vin cu mine, în sala de spectacol
          Şi voi continua să cânt¼
                                                Muzica: Camelia Dăscălescu; Versuri: Roxana Popescu
 
             Întotdeauna admirat şi iubit pentru ţinuta impecabilă cu care apărea pe scenă, compozitoarea Camelia Dascălescu scoate în evidenţă seriozitartea lui Dan Spătaru. „Extrem de conştiincios, ştia exact ce trebuie să facă pentru a reuşi. În ceea ce priveşte ţinuta, întotdeuna a fost pus la punct, fără să aibă o eleganţă exagerată . Costumul era o senzaţie“ Dan Spătaru a fost iubit admirat de toţi colegii de scenă (schelă)
 
          Un prieten loial şi devotat i-a fost Temistocle Popa, pe care l-a cunoscut la o terasă, i-a scris melodii pe măsura vocii şi  sensibilităţii interpretului. Dânsul mărturiseşte „Ceea ce este important pentru meseria mea  şi pentru Dan, este faptul că i-am ghicit şi timbrul şi sufletul”. Astfel cunoscând faptul că artistului îi va rămâne întipărit în gând chipul drag al mamei sale, (deşi a pierdut-o când avea numai 13 ani) i-a compus melodia MĂICUŢĂ ÎŢI MULŢUMESC; iar pe sora sa  o întreba mereu SPUNE-MI CE MAI FACE MAMA. Două melodii extraordinare pe care maestrul Dan Spătaru nu ezita să i le dăruiască  mamei sale, sperând că de acolo de sus îl va auzi. Maestrul Temistocle Popa își amintește cu drag de aceea perioadă: „Sile Dinicu dirija orchestra. A cîntat Dan MĂICUȚA MEA, iar sala s-a ridicat în picioare. Aplauzele nu mai conteneau, deși în acel moment Dan Spătaru era un necunoscut. A făcut mare succes. A făcut bis, și iarăși bis și totuși sala nu s-a astâmpărat. Sile se enervase. Din aceea clipă, Dan Spătaru a fost mare vedetă până când a murit
Despre drumul artistic parcurs împreună cu Dan Spătaru maestrul Temistocle Popa ne povestește în cartea « DAN SPĂTARU – REGELE APLAUZELOR» „Călătoria mea împreună cu a lui cu Dan Spătaruîn lumea cântecului a fost plină de glume și tristeți de viață.  Amintirea lăsată de el este este a unui îndrăgostit de melodie și frumos… Dan Spătaru a fost iubit de oameni, dar și el avea mare drag, pentru cei cărora le cânta. Cel mai frumos lucru e să-ți cânți prietenii, să-ți cânți strada, să cânți pietrele pe care calci. Îmi era drag, ne respectam. Nu era vulgar, era un tip care știa să respecte, căruia îi plăcea să fie drept, să fie corect. Respecta oamenii prin ținută, nu intra niciodată pe scenă cu praf pe pantofi.
             Despre prietenia dintre cei doi Temistocle Popa vorbește cu lacrimi în glas „La scurt timp după ce l-am cunoscut pe Dan Spătaru, am devenit buni prieteni. Îmi era drag. Un băiat  foarte cuminte, la locul lui. Eu i-am scris aproape 70 de piese, vreo 30 și ceva au fost șlagăre. Cântecele le-am făcut pentru el, le-am scris pentru el. Îmi aduc aminte de un eveniment mare al Radiodifuziunii, când a fost deschisă Sala Radio și s-a făcut un spectacol foarte puternic, foarte frumos. Atunci s-a scris povestea lui Dan Spătaru și a lui Temistocle Popa”.
              „A fost sprjinit la începutul carierei de doamna Camelia Dăscălescu celebra compozitoare care l-a ajutat să lanseze primele lui piese, dacă nu primele. La festivalul Mamaia 1966 participă la secţiunea creaţie cu melodia «Te-aşteaptă un om»a lui Ion Cristinoiu. A trecut rampa imediat. Avea carismă publicul primindu-l foarte bine, iar succesul a venit de la sine“ îşi aminteşte doamna Marilene Vasilache, soţia compozitorului Vasile Vasilache.
Maestrul Jolt Kerestely a fost marcat de personalitatea lui Dan Spătaru „Cu Dan am fost bun prieten. Ne-am cunoscut cred prin 1964, când el era încă student la Educație Fizică. I-am stat alături când a făcut primele imprimări la televiziune. Era un băiat drăguț, ca un actor american, blond, bine făcut. O singură piesă am scris pentru el, căci stilul meu era diferit de al lui. Melodia se numea  SĂ NU TE JOCI CU DRAGOSTEA” și cu ea am participat la festivalul de la Mamaia.
              Când vine vorba despre Dan Spătaru, compozitorul Marius Țeicu are numai cuvinte de laudă la adresa acestuia, deși nu au fost prieteni apropiați, având totuși un respect fiecare pentru celălalt. Dan Spătaru s-a remarcat prin seriozitate și dăruire, prin respect față de public, printr-o probitate profesională deosebită, fără nici un fel de rabat. Fie că se producea într-o sală mică sau pe un stadion, spectacolul era spectacol. Era cel mai popular pentru că la el biletele se cimpărau cu mult timp înainte, iar la spectacole lumea îl aclama și arunca flori pe scenă…Parcă-l cunosc de-o viață. A fost, în primul rînd, un adevărat profesionist care își pregătea cu minuoțiozitate piesele, atât vocal cât și scenic. El nu și-a păcălit niciodată publicul care pentru el era suveran. Știu că la primele lui spectacole i se punea un covor roșu când cobora din autobuz. Era cel mai popular dintre noi toți. Nu pot spune decât lucruri frumoase despre el, iar generația lui nu l-a uitat și încă îi fredonează piesele.  Știam că este bolnav, aveam niște spectacole cu Angela Similea la Nürnberg, în Germania, a venit și el. Era acolo pentru a vedea un doctor. Am stat de vorbă cu el în cabină. Speram să se facă bine. A fost ultima oară când ne-am întâlnit și în scurt timp, din păcate, nu a mai putut fi salvat. Un om bun, acest lucru acestea se vedea, mai ales când era pe scenă și mesajul lui ajungea exact acolo unde trebuia. Era sincer. Sinceritatea pe scenă era una dintre marile lui calități, era unul dintrec cei mai populari artiști” .
            Dan Spătaru, pe parcursul carierei sale, a acceptat să cânte melodii compuse de compozitorii aflați la început de drum. Un prim exemplu este Ionel Tudor, care îi este  recunoscător lui Dan Spătaru datorită faptului că atunci când era la început de drum, a acceptat să cânte din compozițiile sale. „În anul 1983, când s-a reluat Festivalul de la Mamaia, i-am încredințat o melodie intitulată LA CINCI ȘI JUMĂTATE , LA UNIVERSITATE, piesă cu care am reușit și primul meu premiu la Mamaia, Premiul de Popularitate”.
            Un alt compozitor care i-a încredințat o melodie lui Dan Spătaru, și acesta a acceptat cu drag este Dan Dimitriu. „Prima mea colaborare cu Dan a fost în anul 1984, eram la începuturile mele componistice, scriam doar de doi ani și nimeni nu avea încredere în tinerii de genul Dan Dimitriu și Ionel Tudor. Am construit o piesă. Am dat telefon, eram în Orchestra Radio, ne știam de la festivaluri de la imprimări, de la spectacole. Dan avusese o perioadă foarte mare de tăcere, 11 ani, în care nu mai apăruse deloc, inclusiv  pe scena Teatrului din Fantasio. Atunci i-am compus o piesă pe tiparul lui Dan Spătaru. Piesa s-a numit NU M-AM GÂNDIT LA DESPĂRȚIRE. Am prezentat-o la Mamaia, la secția Creație, la adulți. Momnetul culminant a fost atunci când s-a pronunțat numele lui Dan Spătaru a fost un rumoare imensă în sală. Pe moment s-a lăsat o tăcere profundă, a apărut Dan cu mersul lui imperial impecabil. Au fost câteva aplauze … A început piesa, prima strofă, refren… Pe ultimul refren, și acum îmi aduc amintecu emoție, unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea, a fost isteria. Lumea aproape era în picioare. Dan a dat să iasă, nu a reușit, l-au chemat înapoi, se urla pur și simplu. Tavi nu putea să dea drumul următorului concurent, pentru că efectiv lumea nu-l lăsa pe Dan să iasă de pe scenă. A mers la Sile Dinicu, a dat mâna cu el, m-a scos în fața rampei, eram în cadrul orchestrei și m-a scos în față. Au fost, sper să nu exagerez, pe puțin patru sau cinci minute de aplauze continue.
              Pentru Mirabela Dauer, Dan Spătaru a fost un adevărat prieten care i-a fost alături timp de mai bine 30 de ani. „Dan Spătaru a fost Marele meu PRIETEN. Cu el alături, aveam siguranța că numic nu mă poate răpune, pentru că era umărul pe care mă puteam sprijini. Oriunde, pe scenă,pe stradă, între oameni, la bucurie sau la necaz…Întotdeauna onest, loial, glumeț sau înțelept gata să mă susțină . L-am adorat ca admiratoare, de mică, apoi destinul într-una din foartele puținele și frumoasele momente ale vieții mele a făcut în așa fel încît să ajungem…magistrali. Așa a fost atunci. Iremerabil pentru mine ca intensitate a emoției. Și nu e puțin lucru să fii atât de iubit, de dorit, de așteptat, de ascultat. E o legendă care a semnat condica pentru eternitate. Pe merit” .
 
               Niciodată nu şi-a uitat familia. Întotdeauna când era plecat în turnee fie în ţară sau peste hotare nu uita să sune acasă  să vadă dacă sunt bine. Şi-a adorat soţia (mărturie în acest sens stau  versurile de la „Dumurile noastre“ i-au fost dedicate soţiei sale) dar şi fiica cu care îi plăcea să stea de vorbă atunci când nu era în turneu.
               El nu a făcut meseria asta pentru bani, altfel ar fi fost bogatLui i-a plăcut atât de mult şi avea respect …venea cu două ore înainte de spectacol, să vadă sunetul; dădea telefon de acasă – la casă de cultură – câte bilete s-au vândut, dacă sunt spectatori;îl interesa spectacolul, nu banii. El avea un cult pentru scenă”. A avut o perioadă de glorie adevărată. Comunica foarte bine cu toţi. Nu ţinea nasul pe sus. De multe ori a fost mult prea modest pentru cât a fost de mare, i-am spus de câteva ori să rămânem în străinătate. Dar mi-a spus că nu poate îşi iubea foarte mult ţara. Un patriot “ ne mărturiseşte soţia artistului- Sida Spătaru. Ea este de părere că „L-au uitat. Dar nu toți”. În anul 2009, pe data de 2 octombrie, (data când ar fi trebuit să se desfășoară festivalul DAN SPĂTARU, însă în acel an nu s-a mai organizat) s-a inaugurat sala de sport DAN SPĂTARU
               Casa lui Dan Spătaru îl aşteaptă. Are un colţ special  unde sunt: pianul, trofeele şi fotagrafii de unde Dan Spătaru le zâmbeşte tuturor care îi păşeşte casa, dar mai ales nepoatei sale dragi Măriuca care deşi nu şi-a cunoscut bunicul, vrea să devină artistă ca „Bunul Dan“
               Pentru  fiica sa, Dana, Dan  Spătaru „este plecat într-un turneu lung, şi se va întoarce“. Aceasta îşi aminteşte doar clipele şi momentele fericite petrecute alături de tatăl ei, deoarece lui Dan Spătaru nu-i plăcea tristeţea  „În zilele în care nu era în turneu vorbeam mult amândoi, stăteam mult împreună, vorbeam despre sport- el se uita la toate competiţiile sportive, îi plăceau toate sporturile, dar tenisul,  fotbalul, boxul în mod special,  discutam şi muzică,  politică, şi film. Era tare bine când stăteam amândoi în bucătărie, acolo era locul lui preferat de relaxare, și vorbeam ore întregi. Era un tip foarte moral, foarte serios cu el și cu ceilalți, ceea ce nu înseamnă că nu știa să se destreze. Ne trata, pe mine și pe mama, ca pe niște prințese, ne aducea florifoarte des, ne făcea surprize, cadouri, avea grijă să avem tot ce ne trebuie și să fim fericite, era un romantic, un adevărat cavaler. De fapt, era foarte galant cu toate femeile…Am învățat de la el să merg înainte, să privesc cu seninătate chiar și dispariția lui, deși îmi lipsește enorm de mult ”. Mirajul scenei a vrăjit-o şi pe ea, având unele înregistrări împreuna cu tatăl ei. Una dintre acestea este „Şi cât voi trăi, voi iubi”
            Dan Spătaru și-ar fi dorit ca fiica sa să-i urmeze pasiunea pentru muzică, însă acest lucru nu s-a întâmplat. „Nu vreau să spună lumea că sunt fata lui Dan Spătaru și de aceea cânt. Ori îl egalez pe tata, ori îl întrec. Altfel nu!”. Însă visul maestrului Dan Spătaru va fi continuat de nepoata sa Măriuca „Prima surpirză a fost momentul când a înregistrat în studioul compozitorului Dan Dimitriu un colaj de cântece ale bunicului, surpriza constând în faptul că a repetat doar o dată toate cântecele și apoi le-a înregistrat, cântând corect și respectând tonalitatea bunicului. Atunci am fost asigurați de Dan Dimitriu că Maria este talentată, are ureche muzicală sfătuindu-ne să o îndrumăm spre muzică”.
               Cornel Constantiniu îi poartă lui Dan Spătaru o veşnică recunoştinţă pentru prietenia,  loialitatea  şi fidelitatea  de care a dat doavdă în atîţia ani, despre care spune mereu ca „a vorbi despre Dan Spătaru, înseamnă să vorbeşti despre o legendă“ şi care în urmă cu câţiva ani i-a sărit în ajutor atunci când avea cel mai mare nevoie de el.
               Pentru Corina Chiriac bunul şi dragul ei prieten, cel pe care l-a respectat toată viaţa pentru modestia şi discteţia sa, Dan Spătaru n-a murit „Este colegul de care mă leagă amintiri mici sau mari, nu numai pentru că sunt prietenă de-a viaţă cu soţia sa Sida. Pentru mine Dan Spătaru nu este mort. Atunci ar însemna că am murit şi eu o dată cu tot ce s-a întâmplat în ultimii 37 de ani din viaţa mea¼Vreau să cred că la fel li se întâmplă şi spectatorilor care s-au cunoscut, s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit pe vocea lui Dan Spătaru sau datorită vrajei pe care vocea sa o crea, difuzată fiind la  radio“.
               Dan Spătaru, și-a făcut prieteni nu numai colegi de breaslă. Un prieten foarte drag, este cunoscutul om de televiziune Ovidiu Dumitru, care este și autorul de versuri la unele șlagăre interpretate de Dan Spătaru. Întocându-se în timp acesta  mărturisește : „Pe Dan Spătaru, l-am cunoscut în vremea tinereții când începusem să colaborez cu teatrele, și mai ales cele de revistă. Un spectacol de-al meu, la minunatul teatru Fantasio- îl avea drept mare vedetă pe Dan Spătaru . Un succes deosebit a avut în 1968, la Festivalul Cerbul de Aur” .
               După 1990, artiştii care până atunci erau iubiţi, adoraţi, idolizaţi şi aplaudaţi, acum au fost uitaţi de patronii posturilor de  radiou şi televiziuni. Ca toţi artiştii din perioada aceea, Dan Spătaru spera ca muzica românească să-şi reia traseul normal de altădată. Spera din tot sufletul ca organizatorii de festivaluri mai ales cel de la  „Mamaia”şi  „Cebul de aur” să-l cheme să susţină un recital. Lucrul acesta din păcate nu s-a întâmplat . Nici în situaţia spectacolelor de pe litoral norocul nu a fost de partea lui.  Ca fiu al mării ar fi trebuit să cânte şi să ne încânte în fiecare seara. Din păcate nici lucrul acesta nu s-a întâmplat.
               Dacă în țară era destul de rar chemat, în străinătate lucrurile nu s-au schimbat, Dan Spătaru realizând numeroase turnee. Nici după dispariția sa cei din diasporă nu l-au uitat un exemplu este la Chișinău loc despre care  doamna Sida Spătaru vorbește foarte frumos „În primăvara asta se va face un spectacol la Chișinău în memoria lui Dan, un medalion cu invitați de aici de la noi. El a fost foarte iubit la Chișinău. Când ajungea acolo călcam pe flori, aveam o alee de flori, pe o parte și pe alta. Sunt niște oameni încă nealterați, cred în muzică, în cei ce fac muzică. Or, asta, la noi, e pe cale de dispariție. Nu mai avem nici melodii frumoase, nici texte frumoase. Aștept cu mare nerăbdare acest spectacol. Pare e alt public. Ultimul Crăciun al lui Dan l-a făcut la Chișinău. 25, 26 și 27 el a cântat la Chișinău. De Revelion a fost la expoziție, în București și încă două locuri. Acestea au fost ultimele lui apariții în public. Înainte de Sărbători avusese un spectacol la Galați. A fost așa de  multă lume încât a trebuit să facă trei spectacole. Ceea ce cam greu se întâmplă acum. Acestea au fost ultimele apariții pe scenă ale lui Dan.
                În 1995, Jurnalul Naţional îl declară pe Dan Spătaru omul zilei, iar în anul 2004, revista Vip în cadrul „Festivalului Callatis” i-a acordat un premiu pentru întreaga activitate. Din păcate boala l-a împieicat să vină să-şi ia premiul bine meritat.
De la începutul carierei şi pînă în ultimele clipe de viaţă  şi-a iubit şi respectat publicul. Era mândru că este român, deşi după 1990 era mai mult solicitat în străinătate decât în propria ţara, ţară pe care o iubea.
               Întotdeuana în „drumurile” sale şi-a amintit de începuturi, de locurile natale. De locul său drag de MAGISTRALA ALBASTRĂ de unde ne invita pe noi toţi  VIN LA NOI LA MEDGIDIA dacă  DE VREI SĂ ŞTII CE-ÎNSEAMNĂ ROMÂN.
Într-o zi Sfântă, când toată lumea sărbătoreşte de 8 Septembrie 2004, drumul drept a lui Dan Spătaru a luat calea astrelor. Dan Spătaru a plecat prea devreme. Drumurile s-au despărţit prea devreme.
Demostrând faptul că Dan Spătaru va fi veşnic lângă noi, şi în amintirea momentelor când îl aplaudau pe scenă la „Festivalul  României din 2006” care a avut loc la Nürnberg, Asociaţia Interculturală ARS LONGA e.V., i-au amânat  doamnei Sida Spătaru, diploma „Cel mai iubit român în Germania“ acordată post mortem marelui artist, pentru întreaga activitate muzicală.
             Aşa cum a făcut-o de-o viaţă, Octavian Ursulescu, avea să-l prezinte pentu ultima oară pe Excelenţa-sa, Dan Spătaru, în data de 27 mai 2005, atunci când  cu foarte mari eforturi soţia sa, doamna Sida Spătaru, le-a înplinit un vis celor care li se făcuse dor de marele maestru. A organizat un spectacol, în care au fost prezenţi toţi prietenii de-o viaţă, ca drept dovadă că, pentru ei Dan Spătaru trăieşte în continuare, şi va rămâne acelaşi om sensibil delicat, modest,  pe care întotdeuna îl vor aştepta pentru ca împreuna să colinde ca altădată. Ei ştiau că Dan, îi vede, îi aude şi le zâmbeşte precum un ştrengar
make cash
make cash
Partea de jos a paginii web
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one